Batranii nostri…enigmatici, si cuminti!

Jump to Comments

Ma tem de batranete.Ma tem de boala pe care aceasta o poate provoca, si de imposibilitatea de a ma misca, si astfel, de a fi un chin pe capul celor dragi!Ma tem ca o sa ajung un batranel poate simpatic dar injurat in transportul in comun si tratat cu clasica replica “il cauta moartea p-acasa si el se plimba”!Singuratatea ne macina si atunci cand suntem tineri, ne omoara pe dinauntru, daramite cand ajungem batrani si neputinciosi?V-ati gandit ca poate daca acei batranei de care ne lovim zi de zi pe strada, si care ne lovesc fara sa vrea cu sacosile lor pline de alimente prin masini, daca ar fi avut pe cineva aproape, copii sau nepoti, ar fi fost mai fericiti?Poate ar fi stat sa priveasca cerul si natura si ar fi zambit nostalgici gandindu-se la viata prin care au trecut!Privind un batran, vad un om care a trait!A trait poate frumos, sau urat, dar a trait…Mi-l imaginez tanar, distrandu-se precum ne distram noi, iubind si flirtand, dansand si glumind…Tot oameni sunt si ei, asemeni noua!
Sa nu-i judecam, pentru ca s-ar putea sa vina momentul cand vom ajunge asemeni lor, si dureros ar fi sa nu avem pe nimeni aproape!
Am fost copii, si-om fi batrani!Viata are drumul ei, iar batranetea inseamna atingerea puritatii sufletesti…
Iar daca ar fi sa ma apuce batranetea, cu siguranta as fi cel mai fericit om, chiar si pe patul de moarte, vazandu-ma inconjurat de oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc, vazand alaturea mea oameni carora le pasa, care simt pentru mine cu adevarat!Atunci, as inchide ochii fericit…

5 Comentarii

Filed under Panchromatic Life

Etichete batranete, batrani, boala, enigmatici si cuminti, fericire, parinti, singuratate, transportul in comun